Perspectiva politică prin intermediul Voyage-ului ~Ţările Romȃne din prima jumătate a secolului al XIX-lea~

0
650

Perspectiva politică prin intermediul Voyage-ului

~Ţările Romȃne din prima jumătate a secolului al XIX-lea~

Preocuparea ṣtiinţei a fost ȋntotdeauna aceea de a ȋmbunătăţi viaţa oamenilor. Fiecare invenţie a avut drept scop principal rezolvarea problemelor pe care oamenii le ȋntȃlneau ȋn diferite activităţi. Avȃnd ȋn vedere faptul că ansamblul tuturor problemelor au influenţat sfera politicului, fiecare descoperire au avut efect asupra modului de raportare a individului la activitatea politică. Ȋn acest sens, direcţia ṣi viteza ṣtiinţei nu pot rămȃne indiferente atunci cȃnd se realizează o analiză de reflecţie asupra factorului politic. Pentru a reprezenta o imagine concretă, contextul este definitoriu, deoarece orice abordare ȋn afara unei realităţi determinate de timp ṣi spaţiu, este lipsită de valoare ȋntrucȃt nu are aplicabilitate.

Ȋn acest sens, subiectul lucrării abordează problematica perceperii politicului ȋn raport cu nivelul de dezvoltare al ṣtiinţei. Scopul analizei vizează raportul dintre ṣtiinţă ṣi politică, despre modul ȋn care un grup restrȃns de specialiṣti influenţează fiecare individ. Teza principală reliefează tendinţa de anulare a percepţiei identităţii activităţii politice concomitant cu dezvoltarea accelerată a condiţiilor de călătorie. Astfel, spre deosebire de secolul vitezei ȋn care ne aflăm, contextul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea din Ţările Romȃne, permite conṣtientizarea factorului politic ȋn profunzime.

Totodată, unul dintre principalele izvoare istorice îl constituie relatările de călătorie, ca sursă de completare a informaţiilor oferite de documentele interne. Mărturiile călătorilor străini contribuie din plin la creionarea peisajului istoric al spaţiului românesc din perspectiva dimensiunii economice, culturale şi sociale, chiar dacă acest gen de surse sunt supuse subiectivismului şi lipsei de omogeneitate, variind în funcţie de profilul călătorului şi având forme variate de prezentare (jurnale, rapoarte diplomatice, relatări geografice, scrisori, mărturii ale unor misionari, jurnale de campanie, etc.). Confruntaţi cu străinătatea, călătorii străini decupează realitatea celuilalt potrivit intereselor poporului din care fac parte, a unor idei preconcepute şi a unui orizont de aşteptare, determinat în mare măsura de stereotipuri culturale. Pe măsură ce avansăm spre epoca noastră, informaţia devine tot mai bogată, dar trece în continuare prin acelaşi filtru deformant. Imaginea despre spaţiul românesc este puternic influenţată de fantezia, subiectivitatea, motivaţiile celui care intră în contact cu realităţile existente aici. Tabloul unei naţiuni este în funcţie nu numai de cunoaşterea de către creatorii de imagini a obiectului descris, ci şi de simţămintele ce-i animă faţă de el, ca şi de împrejurările în care se produce actul creaţiei.

Ȋn consecinţă, obiectul de cercetare abordează rolul multivalent al culturii drept instrument de analiză socială, politică ṣi instituţională; precum ṣi descoperitor de cadru natural, liant naţional, experiment cultural-ṣtiinţific, prilej de manifestare romantică, temei de unificare a romȃnilor. Ȋn plus, circulaţia interumană s-a accentuat ṣi opinia lui Diderot, care considera că o călătorie era o acţiune a unui individ alienat, chinuit de o “supraabundenţă de energie” este nerealistă, ȋntrucȃt călătoria a devenit o necessitate pentru omul de cultură, călătoria ȋnsemnȃnd luarea unui contact direct, nemijlocit, cu lumea exterioară existenţei cotidiene. Din acest motiv, pentru Nicolae Iorga imboldul drumeţiei nu a fost expresia unei simple nevoi de desfătare vizuală prin contactul cu noi priveliṣti ṣi spaţii de civilizaţie. El atribui acestei irepresibile chemări un ȋnţeles cu mult mai profund: “Din adȃncul istoriei, ca ȋn multe alte privinţe, fără a ne da seama vine ȋndemnul nostru spre călătorie”.

Punctul critic constituie poziţia ṣtiinţei ȋn raport cu faptul că “dintre plăcerile cele mai dulci care le gustă muritorii amorul ṣi călătoria sunt cele dintȃi: cea dintȃi gȃdilă inima, cealaltă gȃdilă sufletul.” Din acest punct de vedere devine legitimă analiza perceperii călătorie-politică. Ȋn ce măsura dezvoltarea mijloacelor de deplasare ameliorează raportarea individului la sfera politică? Ce se ȋntȃmplă atunci cȃnd o călătorie cu poṣta de la Bucureṣti la Craiova durează 35 de ore? Cum este perceput politicul ȋn acest caz? La limită, cum va percepe omul politica atunci cȃnd această distanţă s-ar parcurge instantaneu?

“Prin pana diferiţilor călători se poate reconstitui istoria Ţărilor Romȃne ȋn veacul trecut, abordată din cele mai variate puncte de vedere: istoric ṣi arheologic, social ṣi etnic, cu contrastele izbitoare dintre clase, cu activitatea vie a comerţului, cu apariţia primelor ȋntreprinderi manufacturiere, cu prefacerile de pe plan edilitar ṣi urbanistic, ȋn sfȃrṣit, cu moravurile ṣi viaţa spirituală a epocii.”

De exemplu, observaţia lui Thomas Thronton din 1807, atunci cȃnd intră ȋn oraṣele Bucureṣti ṣi Iaṣi, cu privire la obiceiul ciudat ṣi extravagant al uliţelor podite cu dulapi groṣi din cel mai ales stejar care alcătuiesc un fel de pod neȋntrerupt de lemn, evidenţiază caracterul neprevăzător al despotismului, iar efectul uzurii continue face ca trecerea uliţelor să fie anevoioasă pentru cei care merg cu trăsura ṣi chiar primejdioasă pentru cei care merg pe jos.Totodată, completeaza Thronton, “nimeni, decȃt poporul de rȃnd, nu iese din casă pe jos; un echipaj este atȃt un articol de primă necessitate cȃt ṣi unul de lux, dar zdruncinăturile pe care le ȋnduri cȃnd umblii cu trăsura (pe uliţe ce au nevoie de reparaţie, cum se ȋntȃmplă continuu) pretend de la pasager să fie ȋntotdeauna cu ochii ȋn patru; căci caii se ȋnfundă uneori pȃnă la piept ȋn cȃte o băltoacă de apă murdară”. De aceea, mȃndria boierilor era neobiṣnuită: nici un “boier moldovean de prim rang nu face nici un pas de acasă pe jos fără trăsură”, “mai mult de nevoie decȃt de lux, ṣi călătorul modest, care este doar ȋn trecere ṣi pe care curiozitatea ȋl determină să străbată acest oraṣ pe jos, este stropit ȋn mod nedemn de noroi, fără măcar să se poată plȃnge, căci i s-ar spune: <<De ce umblai pe jos?>>”.

Astfel, “una din principalele deficienţe ale comunicaţiilor o reprezenta proastă sau chiar lipsa podurilor, ȋnlocuite uneori prin poduri de lunturi sau prin bancuri”. Ȋn acest sens, la munte, ȋn regiunile de graniţă, nu era, observă Wilkimson, nici un fel de drum, domnitorii nu ȋndrăznau să repare drumurile “de teamă să nu fie bănuiţi de către Poartă că vor să ȋnlesnească intrarea trupelor străine ȋn Principate”.

Ȋn ceea ce priveṣte drumurile, un aspect al progresului l-a reprezentat ȋnfiinţarea de cantoane ȋn care călătorii puteau găsi găzduire ṣi chiar aveau posibilitatea să capete de mȃncare. Datorită inexistenţei căilor ferate, potrivit academicianului Dan Berindei, “se foloseau tot felul de mijloace de transport, căruţe, briṣte, braṣovence, carete, trăsuri, caleṣti. Erau utilizaţi numeroṣi cai, opt fiind folosiţi aproape de orice călător, iar ȋn cazul unei deplasări domneṣti se ȋnhăma chiar un număr dublu de cai”. Relatăriile călătoriilor precizează faptul că ȋntre Cȃmpina, la poalele munţilor, ṣi Braṣov, ȋn Transilvania, pe o distanţă de 60 de kilometri, existau nu mai puţin de 5000 de cai. Ȋn ceea ce priveṣte Moldova, boii erau foarte căutaţi, exportȃndu-se annual, către Transilvania ṣi ţinuturile germane, 40000 de boi. Văzȃnd numărul mare de vite ṣi preţul lor scăzut, Fédor Karacsay scrie că, ȋn Moldova, “sunt atȃt de multe animale ȋncȃt furtul unei perechi de boi nu ȋnseamnă cine ṣtie ce pagubă ṣi că se fură cam 2000 pe an”. Ȋn plus, rechiziţionările de oameni, de animale ṣi de căruţe, puteau intervene oricȃnd ṣi oriunde, de către orice alai official, dacă acesta era ȋnsoţită de arnăuţi sau de ieniceri, fără a le ȋnapoia. (va urma)

Prof. Nicolae Negrea

untitled-2

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.