Operaţiunea cu numele de cod ,,BERNHARD” era un plan nazist din timpul celui de-al Doilea Război Mondial de a destabiliza economia britanică prin introducerea masivă de bancnote false pe piaţa britanică şi internaţională. Este cunoscută drept cea mai mare operaţiune de falsificare din toate timpurile. Iniţiatorul operaţiunii a fost maiorul Schutzstaffel Sturmbannführer Bernhard Krüger– de aici şi numele de BERNHARD al operaţiunii. Acesta a adunat în jur de 142 de falsificatori şi specialişti în fotografie şi tipografie din rândul prizonierilor din lagărele de concentrare naziste, majoritatea provenind de la Auschwitz.
Totul avea loc departea de ochii celorlalţi prizonieri de la Sachsenhausen, lagărul de concetrare unde şi-au găsit sfârşitul peste 35.000 de prizonieri şi deţinuţi politici în timpul războiului, dar şi locul unde au fost tipărite aproape 8.965.000 de bacnote cu o valoare de piaţă de peste 134.610.810 lire sterilne (cifră preconizată de unul dintre deţinuţii însărcinaţi cu înregistrarea bancnotelor- Oskar Stein). Datorită acurateţei cu care erau realizate falsurile, părând a fi scoase chiar din imprimeria Băncii Angliei, Bernhard Krüger a ajuns să se vadă drept cel mai mare falsificator al tuturor timpurilor.
Iniţial se dorea ca piloţii Luftwaffe să arunce cantităţi importante de bani din propriile avioane peste teritoriul britanic în speranţa că britanicii îi vor găşi şi cheltuii. Acest plan nu a fost însă pus în aplicare. Nemţii au creeat o reţea internaţională de spălare de bani cu sprijinul maiorului Paul Schwend, reţea prin intermediul căreia cumpărau materii prime şi armament, plăteau spioni şi cumpărau alte valute.
Nu a trecut multă vreme şi maiorul Krüger şi-a îndreptat atenţia spre tipărirea şi falsificarea dolarului american. L-a adus pe Avraham Sonnenfeld al cărui bunic era deţinătorul unei edituri în Transilvania. Acesta, alături de slovacul Adolf Burger, amintesc de geniul falsurilor din Europa acelor vremuri, un evreu rus pe numele său Salomon Smolianoff, recrutat de însuşi Krüger. Dar dolarul american nu a avut viaţă lungă, fiind tipărite doar câteva sute de bancnote până când procesul a fost stopat de înalţi oficiali ai Reichstagului (şi aceste banconte erau însă falsuri fără cusur).
Sfârşitul războiului era aproape, iar lagărul Sachsenhausen a fost eliberat de către trupele americane în data de 6 mai 1945. Înainte de apropierea trupelor însă, ,,maiorul falsificator” a dat ordin ca toată logistica împreună cu muncitorii să fie mutată la Mauthausen. Banii tipăriţi rămaşi nedistribuiţi au fost puşi în cutii metalice ermetice şi aruncaţi în lacul Toplitz din Austria alături de documente care puteau servi drept dovezi.
Lirele tipărite la Sachsenhausen au dat o lovitură de imagine grea Băncii Marii Britanii. Au fost tipărite în lagărul de concentrare un număr de banconote ce reprezintă de 4 ori valoare rezervelor Băncii Marii Britanii, iar banca a fost nevoită să scoată din circulaţie, imediat după război toate bancnotele de 5 si 10 lire pentru ca aproape jumatate din ele proveneau din lagarul Sachsenhausen.
După război, Krüger a fost reţinut de britanici pentru doi ani, apoi predat francezilor pentru ca în final să ajungă pe mâna autorităţilor germane pentru a fi judecat. Acesta a fost însă achitat datorită mărturiilor prizonierilor săi care au spus că el le-ar fi salvat viaţa. Acesta a declarat în repetate rânduri că în perioada în care a fost prizonierul britanicilor şi francezilor i s-a cerut să falsifice mai multe domcumente însă a refuzat.
Astazi, banii contrafacuti de evreii din lagăr se ridica la peste4 miliarde de euro, iar masina de razboi germana si-a atribuit circa patru sute de milioane de euro.
Alexandru Preda
