MIHAI ŢOPESCU ŞI RATKO LALIC – ÎN EXPOZIŢIE LA PALATUL PARLAMENTULUI
Întâia zi de marţi a lunii lui Cuptor, de Sf. Mc. Iachint, Sf. Anatolie, Patriarhul Constantinopolului. La orele 18, în sala “Brâncuşi” a Palatului Parlamentului de la Bucureşti, în prezenţa unui numeros şi select public, am luat parte la vernisajul expoziţiei de pictură a artistului sârb Ratko Lalic şi de uimitoare sticlă a gorjeanului Mihai Ţopescu. Organizatorii evenimentului: Uniunea Artiştilor Plastici din România, Palatul Parlamentului, Camera Deputaţilor, Secretariatul General, Serviciul pentru Ambientare şi Expoziţii, Centrul Municipal de Cultură ”Constantin Brâncuşi” Târgu-Jiu.
Secrete din prea-deplinul Balcaniei
Oaspetele de dincolo de Dunăre s-a aflat la al doilea popas la în România, după cel anterior, de la Târgu-Jiu, de o lună de zile, de la Muzeul Judeţean. Însă lucrările expuse la Bucureşti în impresionanta sală de expoziţii s-au înmulţit şi completat, cronicarului (de)venindu-i aceleaşi punţi încărcate cu întâmplări din biserici de flori în care s-au desăvârşit în culori îngerii. Nefireştile ”Notiţe de pe suprafaţa pământului” tocmai au divulgat secrete din prea-deplinul Balcaniei – sentiment turbure ce a luat înfăţişare în lucrările întemeiate pe strigăt sau tăcere? – iată-mi întrebarea la care caut eu un răspuns în continuare.
Un prim semn – o sete enormă de umbră. O ieşire vădită la cer îi pune însă oprelişti. Ratko Lalic înfruntă tărâmuri suprapuse, fantastice, adăugând de fiecare dată vămi: firul de iarbă, buburuza, vântul-copacul şi acel dincolo-grozav, cu lună şi stele ca să nu se observe că ar avea vreo teamă. Cu grăbiri solemne, de atâtea ori ciudate, de fapt întregul nu sfârşeşte vreodată, urmând alt sfânt-cadru, în aceeaşi lumină păstrătoare. Ratko Lalic a descoperit o zi, un ceas în care să poată râvni taina nemişcării, existând el însuşi în firul de iarbă ori în învelitoarea copacului, a viţei de vie, florii soarelui, în cristalinul buburuzei. În nedesprinderea de obârşie până la identificarea supremă, într-un anotimp învrăjbit între durată şi eternitate.
Pot depune aici un mărturisitoriu faptului că universul acesta sapienţial al sârbului Ratko Lalic poate fi din amurg, dar şi din sintezele unor dimineţi grave. Izbutind să-şi hrănească lucrările cu culori primare, cu sânge şi duh, iată-i întoarcerea către sine însuşi şi îndemnul irezistibil sacrului. Înţeleg deci, ca un ultim semn, un avatar imens şi încă unul ca să ne (re)deschidă o rană neîndurătoare – existenţa! – şi mai desluşesc în lucrările lui o cale simplă către rugăciune.
Câteva repere ale activităţii artistului: s-a născut în 1944 în localitatea Dolipolje; absolvent în anul 1975 al Academiei de arte plastice din Belgrad; până în 1992 lucrează la Sarajevo, unde îl surprinde războiul; în prezent, profesor la Facultatea de arte aplicate din Belgrad; a deschis peste 50 de expoziţii personale în ţară şi în străinătate. Cum viaţa pare a fi doar un şir de întâmplări – unele minunate! –cu siguranţă nu puteam rata întâlnirea cu opera unuia dintre marii pictori europeni din Balcani.
Mihai Ţopescu – adeptul luxurianţei
Recunosc, în context, Mihai Ţopescu a ales să expună lucrări aprinse ca nişte semne lăsate de cuţite însângerate, răspunzând – deci! – plăcut unui întreg al sârbului. O evidentă împlinire a amurgului l-a condus pe artistul plastic gorjean aici, prin teribilul rod al pământului adunând strigătele adâncului, mai întâi ca la o întâlnire de serafimi. Pe urmă, spaţial, copacii se plasează undeva sub voinţa bănuitei luni, peştii primesc aripi de iuţeală, alte piese – numite treceri vegetale prin răsuflări înfricoşate – pregătesc astrale licăriri de erotism. O nouă magnificienţă a alcătuirilor ne bucură, însă în acelaşi registru al sticlei răsărinde loviturii unui fulger.
Mihai Ţopescu este adeptul luxurianţei, drept pentru care criticilor de tot felul, uneori, le cade greu desprinderea aceasta specială, parcă zgârâind aerul în cerc, numai ca o simulare a posesiunii iniţiale. De aceea eroticul se reflectă discret şi se datorează procesiunii semnelor ce compun fiecare lucrare în parte. Ori, artistul nostru, al cărui atelier se află aşa de aproape de Coloana infinită – pe un lot, cândva pădure de duji pentru creşterea viermilor de mătase, ce a aparţinut boierului Nae Drăgoescu – se desfăşoară luând forme din lăuntrul Grădinii Ghetsimani.
În această cuprindere aflu o mărturisire adevărată, aparţinând lui Mihai Ţopescu: „M-am născut pe acelaşi tărâm şi sub acelaşi semn stelar ca marele Constantin Brâncuşi, doar că la 80 de ani diferenţă. Trăiesc şi creez în spaţiul sacru iniţiat de el în oraşul meu natal, Târgu-Jiu. Spiritul său m-a călăuzit ca o lumină în viaţă, însă nu mi-a influenţat arta. Nu pot decât să fiu fericit că Brâncuşi nu a descoperit sticla ca formă de expresie”. Iar ca material de expresie, mai spune într-un interviu, sticla se află pe acelaşi plan cu bronzul, lemnul sau marmura. Calităţile plastice venind în întâmpinare din chiar simplitatea transparenţei. Adaug aici, în ajutor, definiţia alchimiei ca formă de cunoaştere protoştiinţifică, dar şi ca artă ocultă, specifică etapelor din vechime ale istoriei cunoaşterii umane. Ca să reiasă că arta sticlăriei poate fi privită şi ca model de investigare a sufletului.
Din când în când, o iremediabilă stupizenie se importă la noi – în lăzi arăbeşti, ca să ri(t)meze cu pumnalele de calitate. Cu privire la speciala operaţiune Mihai Ţopescu a aflat. De aceea, zvonul de tot felul nu-l tulbură, însă, câtu-i din vrerea lui, a artistului de excepţie, noi, privitorii-irozi, de plămădiri la bijuterii filigranate avem parte.
Nota autorului…
Manifestarea expoziţională de excepţie a fost – într-un anume fel… învăluită de atmosfera incendiară de deasupra, din sala Parlamentului României. La ea au participat peste 200 de invitaţi, artişti, iubitori de artă din Târgu-Jiu şi Bucureşti, prieteni şi susţinători. În deschidere au vorbit Cătălin Davidescu – critic de artă – şi Ovidiu Popescu – managerul pentru România al lui Ratko Lalik. Din partea Primăriei Târgu-Jiului a fost prezent viceprimarul Matei Nădrag. La un moment dat, pentru scurt timp, a venit şi senatorul Toni Greblă, care s-a salutat cu toţi gorjenii lui… Alţii n-au făcut-o!
Alex GREGORA
