MICHAEL LASSEL, MARCHIZUL UNEI ALTFEL DE ROSTIRI.

L-am descoperit pe Michael Lassel  ca pe marchizul unei altfel de rostiri, plimbându-se în spaţiul virtual cu adâncime fictivă, ca pe un caligraf care măsoara viaţa prin scriitură. L-am lecturat ca pe o personalitatate nărăvaşă, ca pe un subiect românesc al impulsurilor de senzaţie. Ca imagine avea altceva, nu în limbaj ci în rostire.

„Călcându-mi pe inimă”, ca pe-un obiect de anatomie mobilă, i-am trimis mesaj virtual şi l-am rugat să urce într-o corabie  de juraţi , aşa ca să-i rup ritmul de creaţie, „să-l tăvălesc prin puritate şi să-l întorc în copilărie”. Mi-am zis că oricât de radical şi fălos ar fi, are semnătura şi soarele în săgetător şi se poate antrena în schimbări rapide.

Mi-a demonstrat că este mult mai aproape de Dumnezeu şi că, într-o fascinantă excepţie, copilăria este puntea Domniei Sale spre înţelepciune. Am rămas prieteni, într-o compoziţie virtuală, solemn-distantă.

Pe omul Michael Lassel  l-am cunoscut în aglomerarea barocă a Palatului Brukenthal, purtând sfinţi de albastru în păr  şi dioptrii fanteziste, sub care poţi să întrezăreşti fisurile blândeţei. Purta  un costum ca în ,,poze”. De zborurile desenate, pe umeri, stateau  agaţaţi doar zeii în mugur. Nu am văzut moneda din gura artistului, dar am auzit că făcea un zgomot infernal, de vers, într-un cuib de culoare.

Expoziţia Domniei Sale, ,,Barock Kolloquium” triumfă, zile acestea, pe sensurile  Cabinetului de Cartografie, din Sibiu. Aici este locul de privilegiu unde artisul circulă în spaţiul său retoric, fără orgolii de graniţă, cu tupeu graţios şi un aer medieval. Nu are rivali şi are o atitudine ,,irritant” de rafinată.

Michael Lassel inaugurează o concepţie nouă de comunicare, reuşind refacerea unui alfabet universal, inventând versuri riscante, sub aceeaşi legiuire stilistică. Căutând materialitatea elementară, refăcând detaliile gesturilor fireşti,  întoarce galant pictura la pacea sintaxei, la reaşezarea acesteia într-o dimensiune sigură universală.

În pictura contemporană, originalitatea artistul transilvănean nu stă în agresivitatea structurală a limbajului ci în rafinamentul posibilităţilor de realizare. Michael Lassel nu produce spontan, creaţiile sale sunt apanajul mentalului,  lasănd să domine simţul filigranului şi detaliului sentimental. Pictura sa este o biografie aritmetică, o multiplicare de discurs, capabilă să surprindă sentimente vizibile, să rotească elemente obscure de comunicare în ceremoniale vitale, în ambiţii cu logică strălucitoare. Aceasta se îmbină în planuri tridimensionale, aproape îmbrăţişate, lăsând să iese la suprafaţă aureola formelor ,,cioplite”. Preţiozitatea detaliului poate fi constatată în toate lucrările , aceasta fiind  etapa forte de concepere, stilizare şi transmitere a emoţiei. Amintim doar câteva titluri: ,,Copacul”, ,,Colocviul”, ,,Corabia nebunilor”, ,, Catedrala I”, „Intermundi”, „Cununia păpuşilor articulate”, „Ridicarea şi căderea Catedralei”, „ Galeria escrocilor”, „ Piaţa Regelui”, „Ultimul port”, „Fântâna căsniciei”, „Bancher în companie bună”, „ Fântâna frumoasă”, „Telenovelă”, „Talisman”, „Emigrantă I”, „Lucrare omenească”, „ Mesaj către J, „ Oul Dogmatic”, „ Zestrea prinţesei”, „Paletă engleză”, „Reflecţia timpului”, „ O veşnică enigmă”, „Lexicon de vise al unei păpuşi”, „Natură moartă(maeştrii vechi)”, „Bel-etage”, „ Martori ai unor vremuri trecute”, „Panteon”.

Botezul lucrărilor este michaelic. Puterea de a striga pe nume o lucrare dă forţă confesiunii care consumă evenimentul, deschide poarta unei sugestii şi lasă imaginaţia să crească în voie. Numele, dat de artist lucrărilor, nu reprezintă o mască ci un proces de metamorfozare, un discurs de geneză şi rigoare, un magnetism al sclipirii, o atracţie şi o comunicare între lucrări, între ,,text şi textură”, între privire şi citire.

Forţa pictorului nu stă  numai în configurarea supranaturalului livresc, ci în calitatea de expresie, de-a dreptul fantastică, a detaliului. Acesta reface experimentele lui Jacques Poirier, dar izbucnirile sale ,,vocale”  depăşesc mărturisirile confratelui de breaslă.

Însemnările lui Michael Lassel nu au nimic artificial,  au mister, materialitate, onoare, lumină, spiritualitate, desfrâu, inedit, parfum metaforic, viziune şi expresie. Sunt grandioase! Eruperea  volumelor în spaţii abstracte iscă  turmentaţia senzorială, reveria lirică  dar şi ,,pericolul” unei originalităţi ţipătoare.

Florin Preda-Dochinoiu

P.S.1   Am întâlnit, însă, în galerie, ceva mult mai frumos şi mai preţios, decât lucrările de pictură ale lui Michael Lassel. Am întâlnit familia acestuia, care deţine cel mai important rol în in­fluenţarea vieţii contempora­ne. Aceasta este modelul sentimentului de acasă, este textul lăuntric ce ascunde atâtea taine, frământate alegoric cu indicii şi tentaţii de concept, este  realul  care aduce, din hyperrealism, artistul cu picioarele pe pământ, fiind chiar ea o stare de creaţie care îi şi alimentează succesul.

P.S.2      Palatul Brukenthal, Cabinetul de Cartografie găzdueşte, până în data de 27.09.2017, expoziția de pictură ,, Barock Kolloquium”, cu lucrări de Michael Lassel.

      De ce sa mergeti să vedeti expoziţia?  Pentru că o data–n viata puteţi vindeca imperfecţiunea imaginarului, cu ambiţia scrisă în legea umanului.