Luctor et emergo! – Lupt şi înving!

0
250

Luctor et emergo! – Lupt şi înving!

S-a stins „norocul „ ce l-am avut pană acum cateva zile de a fi contemporani cu regretatul şi distinsul domn Marcu Nicolae Marius discipol al Mons.Vladimir Ghika în perioada studenţiei la Bucureşti . Pe aiudeanul şi filozoful creştin Marcu Nicolae putem să-l numim, fără teama de a greşi, „Jacques Maritain –ul românilor” !!! ( unul dintre cei mai mari gânditori creştini ai secolului trecut ). Numeroasele manuscrise şi puţinele cărţi apărute sub semnătura Dânsului, ne-au făcut să constatăm cu admiraţie forţa expresivă şi de sinteză teologico- filozofică de excepţie, capabil să dea cuvantului filosofic, ancorat în concepţia teologică, maximă greutate. A recunoscut mereu că a fost ca orice om, vulnerabil în exterior, dar sigur în forul intern, nu datorită vreunui merit personal, ci Cauzei prime şi Absolute a tuturor lucrurilor – a prezenţei lui Dumnezeu – Euharisticul, pe care l-a primit zilnic în suflet în starea harului sfinţitor şi cu dispoziţii sufleteşti cuvenite, timp de 56 de ani!!!! Şi acest lucru l-a împlinit numai pentru că a promis! ca toată viaţa să facă în fiecare zi pe lângă rugăciunile zilnice ( oferta zilei, consacrarea la Inima neprihănită a Sfintei Fecioare Maria ) un sfert de oră de meditaţie,un sfert de oră pe zi de vorbă cu Iisus şi să-L primească Întreg, Viu şi Adevărat în Sfanta Euharistie.

Pentru un timp a fost „răstignit” împreună cu întrega familie, pentru faptul că era un intelectual, cu mare ţinută morală, creştin catolic fervent, practicant, care n-a vrut să facă nici un compromis în conştiinţă, un laic model al Bisericii greco-catolice, cu stare materială foarte bună, ajuns în timpul comunismului, prin constrângere, să se retragă în casa părintească, cu spaţiu generos, într-o singură cameră ( în celelalte regimul comunist a introdus chiriaşi), care a devenit şi loc de rugăciune, capela familiei, unde se adunau şi ingenunchiau la aniversări pentru a Introna Inima Preasfântă a lui Iisus.

Casa familiei Marcu, în care a locuit domnul Nicolae Marcu a devenit aşa cum zic francezi – ermitage – locuinţa unui pustnic, sărac, ascultător şi cast. Figura ascetică a domnului Marcu , nu a avut niciodată de a face cu cea ce numim double menton – dubla bărbie o caracteristică, în genere, a supraponderalilor. Şi-a însuşit, pe deplin, cuvintele Sf Ap. Pavel din Epistola către Filipeni cap 4, vv. 12-13:” Ştiu să fiu şi smerit (…) şi în toate m-am învăţat să fiu (…) şi flămând (..) şi în lipsă .Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte.”

A luptat şi a învins ! Filozoful creştin Marcu a luptat cu mâinele goale şi a învins regimurile de extremă dreaptă şi de stânga succedate în ţara noastră cu armele lui Dumnezeu, a urât eroare, răul în genere, dar niciodată pe semenul său; Dânsul ne invită să păşim cu mult curaj pe drumul sfinţeniei, a intrasigenţei in ceea ce priveşte unicitatea ADEVĂRULUI şi promovând universalitatea carităţii. Domnul Nicolae Marcu ne-a învăţat, că prin practicarea Sfintelor taine, putem deveni contemporani cu Hristos Domnul, ca şi crestini care „ne întoarcem de la – Cina cea de taina „ ( Cristian Bădiliţă în cartea „Degetul pe rană” ); ne-a convins, încă odată, că Isus, mort şi înviat, e „cu putinţă de a fi atins „ ( attingibilis – concept al Sfântului Augustin ) prin cea mai înaltă formă de comuniune în iubire.: EUHARISTIA.

Marele pictor olandez Rembrandt n-a părăsit oraşul Amsterdam numai de câteva ori, iar filozoful antic Socrate n-a ieşit din Atena niciodată. Nicolae Marius Marcu nu v-a pleca niciodată din Aiud, ci va ramâne, pentru totdeauna, în gândurile şi inimile aiudenilor şi a tuturor celor care au avut privilegiul să-l cunoască. Sit tibi terra levis! – Sa-i fie ţărăna uşoară!

 

Preot Mihai Cristea

untitled-2

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.