Râmnicu Vâlcea, 14 februarie 2025 – Expoziția de pictură și grafică semnată de Gheorghe Dican, vernisată simultan în trei galerii de artă din oraș, s-a dovedit a fi nu doar un eveniment plastic de anvergură, ci și un moment de profundă introspecție artistică. Cu un public numeros, format din artiști veniți din întreaga țară, critici, iubitori de artă și prieteni apropiați, vernisajul a fost o adevărată sărbătoare a desenului și a memoriei.
Dican, vizibil emoționat, dar stăpân pe forța mesajului său artistic, și-a dedicat această expoziție părinților și unchiului său, cel care i-a pus în mână primele instrumente de creație – pensula și creionul. Gestul său artistic devine astfel o restituire simbolică a originilor sale, un omagiu vizual adus celor care i-au modelat destinul plastic.
Trei spații, trei ipostaze ale artei
Cele trei galerii din Râmnicu Vâlcea găzduiesc lucrări care compun împreună o viziune complexă asupra universului artistic al lui Dican. Dacă într-una dintre săli privitorul este întâmpinat de lucrări de sărbătoare, pline de culoare și vitalitate, într-o altă galerie descoperim o latură mai puțin cunoscută a artistului: o selecție impresionantă de peste 50 de lucrări de grafică.
Aici, linia devine poezie vizuală, iar metafora desenată se împletește subtil cu simbolurile Olteniei de sub munte. Peisajele reimaginate, figurile epurate de detalii superflue și compozițiile construite cu un echilibru rafinat între plin și gol demonstrează măiestria desenului în alb-negru, în care fiecare tușă își asumă rolul de expresie pură.
Un omagiu vizual și o reafirmare a identității
Expoziția lui Gheorghe Dican nu este doar un parcurs artistic, ci și o declarație identitară. Fie că recurge la simboluri tradiționale reinterpretate sau la elemente contemporane, artistul reușește să creeze o punte între trecut și prezent, între memoria personală și cea colectivă. În fața lucrărilor sale, privitorul este invitat să pătrundă dincolo de suprafața imaginii, să caute sensuri, emoții, întrebări.
Prin această expoziție, Dican confirmă din nou locul său important în peisajul artei românești contemporane. Cu o tehnică impecabilă, dar mai ales cu sinceritate artistică, el reușește să transforme fiecare lucrare într-o confesiune plastică. Iar această confesiune, întinsă generos în cele trei galerii din Râmnicu Vâlcea, devine o veritabilă lecție despre memorie, artă și identitate.
