Florin Pucă – paradisul metaforei de Crăciun

0
434

Florin Pucă – paradisul metaforei de Crăciun

 

 

       „Poet de albcu mutră cărpănoasă, plete şi barbă neagră, născut) în tâmpla  Bucureştiului şi-a fumat timpul, ilustrând versuri scrise pe coifuri de hârtie sau şerveţele.

          Parodist remarcabil al propriei vieţi şi-a expus patima inventată a chipului în păcate frumoase de basm.

         Si-a ruinat ideile la sânge , a fotografiat căderi şi a urcat  scările în cerul oglindit  în licori, în ciuda pădurilor despicate-n sprâncene.

          Om cu soare la cap, Florin Pucă şi-a îmbătat îngerii ploştindu-i de albul hârtiei,  răstălmăcind sincer rimele, sub jugul de nebun al eroului ( din ochiul de  romaniţă al boului) .

          ,,Retuşorul din Casa Scânteii” s-a vândut  mai repede (dar nu cred că mai bine) decât toţi poeţii pe care i-a ilustrat, tăvălindu-şi  geniul prin viaţă ca jarul prin vetrele de zlătari, inventând viziuni constructive rare, antiacademice, pentru Leonid Dimov, Mircea Ivănescu,  Gheorghe Pituţ, Mircea Dinescu ,Constantin Preda, Mircea Micu, Nichita Stănescu, Petre Stoica, Gheorghe Istrate, Ion Baiesu , Modest Moraru, Constantin Marafet, Teodor Pâcă.

         A răsfrânt lumina  în povara sticlei, transformând spaţii comune în emoţii sacre. Si-a mulţumit ucenicii cu sirop de zmeură (pregătit după iluzii secrete) şi i-a mulţumit lui Modest Moraru că la ,,arătat cu degetul” oamenilor, punându-i nimb în caietul cu desene.

             Unicat al sufletului omenesc , în  planul creaţiei a repetat motive populare ca zborul, soarele,sfoara , raza, scara, lumânarea, scaunul , realizând  o detaşare de timpul propriei interiorităţi ca un  spectacol de nivel superior, unde actorii , decorul, sunetul  se creează şi se contemplă în aceeaşi măsură.

             Florin Pucă este artistul cu cea mai bogată imaginaţie din lume, timpul  său liric amplificând misterul subtilului şi originalităţii. A realizat mii de lucrări, care aşteaptă să fie prinse într-o retrospectivă, ca un paradis al metafori de Crăciun, pentru cine are ochi…de privit.. si „fluturi iscoade.” .

              Conştient că  o să fie amintit din ce în ce mai rar, Florin Pucă a avut curajul să tresară prin somn  spunând: „Voi mă veţi uita. Eu n-am să vă uit niciodată …”

               

     P.S.         După doua decenii de  călătorie pe – ACOLO, se zvoneşte că  şi-a luat  un poştalion  ( cu veşti din Bucureşti ) ,  nu-i mai tremură mâna,  vinde desene sfinţilor pe-un sfanţ, are un toc alb şi o călimară  cu tuş (decupată dintr-o teza de doctorat) , un cal (desenat) cu aripi , care  ştie sa zboare şi din postura de martor, el priveşte  spre pământ, repetând,  regretând  şi scuipând   absolutul:

Sunt un asasin!

M-am omorât prea devreme !

Trebuia să trăiesc 1 000 000…

Ca  şi voi !

Duceţi-vă dracului ! ”

 

 

 Florin Dochinoiu

Florin Pucă – paradisul metaforei de Crăciun
5 (100%) 6 vote[s]
untitled-2

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.