Brăiloii din Vădenii Gorjului şi rolul politic jucat în Ţara Românească

0
329
Fresca de la Mănăstirea Tismana a boierului Cornea Brăiloiu

Gorjul este judeţul care a dat de-a lungul istoriei nume mari ale societăţii, politicii şi culturii româneşti. Pe meleagurile gorjeneşti au fost lăsate de Dumnezeu nume boiereşti cu rezonanţă, care au decis soarta locului, dar şi a ţării. Dintre aceştia îî amintim pe Bengeşti, Buzeşti, Bibeşti, Pârâieni, Brăiloi, Magheri, Glogoveni, Urdăreni, Vlădoieni.

În scrierea profesorului Andrei Popete-Pătraşcu, ,,Viaţa şi rolul politic jucat de familia Brăiloiu la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui de al XVIII-lea în Ţara Românească”, aşa cum sugerează şi titlul găsim importante informaţii ce fac referire la marea familie boierească Brăiloiu din Gorj. La începuturile lor Brăiloii figurau doar în rândurile marilor şi micilor boieri cu funcţii ce nu ajunseseră în Sfatul Ţării (Divan). Situaţia se schimbă însă prin ridicarea lui Cornea Brăiloiu care a reuşit să obţină dregătorii importante şi să devină pentr 10 ani Ban al Craiovei, „intrând astfel cu toate forţele şi posibilităţile sale în slujba domnitorului Constantin Brâncoveanu” (Vasile Arimia, Nicolae Mischie, Familii şi neamuri boiereşti din judeţul Gorj, Editura Rhabon, Târgu Jiu, 2003, p. 128). Aflăm despre Cornea Brăiloiu, fiul căpitanului Barbu Brăiloiu, originar din Vlădenii Gorjului, urmaş al Clucerului Barbu şi al Dumitrei ca fiind „un om cu judecată, prompt şi iscusit în întrebări sau răspunsuri”(Apud Vasile Arimia, Nicolae Mischie, op. cit., p. 131).

Undeva pe la 1670-1680, pe vremea domnului Şerban Cantacuzino, Cornea Brăiloiu era un boieraş de ţară fără prea multă influenţă „împodobit cu titlul de postelnic şi trăind în linişte la moşia sa, Orbii, din Gorj sau la Drăgoieni, în acelaşi judeţ”(Apud Vasile Arimia, Nicolae Mischie, op. cit., p. 127). Între 1684-1686, moşierul Cornea Brăiloiu apare în documentele vremii drept strângător de dări în judeţul Gorj, apoi sluger şi mare sluger.

În lucrarea ,,Încercare asupra Istoriei Târgu-Jiului” a istoricului Alexandru Ştefulescu, se arată printr-un document datat din 1687 că jupân Cornea Brăiloiu era vistier: „Adec(ă) eǔ Iorga Dumitrescu ôt Tîrgu-Jiǐolui ôt sud (judeţu) Gorjǐ dat-am aces al mieǔ zapis ca s(ă) fie de mare şi de bun(ă) credinţă la mîna dumnealuǐ Corniǐ Vist(ier) Brăiloio pentru să s(ă) ştie că i-am vîndut dumneaaluǐ toată partea mea de moşie din Măşcăteştǐ” (Apud Alexandru Ştefulescu, Încercare asupra istoriei Târgu Jiului, Bucureşti, 1899, p. 78).

Dregător cu experienţă şi om de nădejde a lui Constantin Brâncoveanu acesta a luat parte la marile acte politice şi istorice din acea perioadă, fiind trimis în solii la turci şi la imperiali de către domnitor. Ocupă funcţia de paharnic vreme de 5 ani, între 1690-1695, fiind trimis în Moldova de către Constantin Brâncoveanu pentru a-l întâlni pe Dimitrie Cantemir viitorul domn al Moldovei ,,sub motivul că stăpânul său ar dori să şi-l facă ginere” (Apud Istoria Românilor, vol. V, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2003, p. 301).

În aprilie 1695 ocupă funcţia de Ban al Craiovei- „ cea mai mare şi mai strălucită decât toate celelalte, până la moartea sa”(Apud Vasile Arimia, Nicolae Mischie, op. cit., p. 127). Acum are noi atribuţii printre care amintim: „pe cele de a chema în judecată, de a cere jurământul, de a aduce mărturii, de a orândui cercetări la hotărnicie şi altele, aşa că puterea lui era tocmai ca a Domnului în părţile Olteniei” (Apud Gheorghe Ghibănescu, Surete şi izvoade (Documente slavoromâne, vol. VI, Iaşi, Tipografia „Dacia” Iliescu, Grossu şi Comp., 1909, p.IX).

 În acelaşi an, 1695 marele Ban este trimis de către domnitorul Constantin Brâncoveanu să întărească şi să apere cetatea Cladova: „Decǐ viind Domnuluǐ poruncă ca aceasta, ca să meargă şi acum la Cladova foarte peste putinţă fiind, că încă vreme de ǐarnă era şi cu multă nevoe era a se găti Domnul şi toate oastea că ǐarbă nu era şi vita foarte slabă, şi văzînd o poruncă fără de vreme ca aceasta, care nicǐ o dată n’aǔ fost, despre o parte aǔ trimis poruncă la Cornea Brăiloiu vel Ban la Craiova, ca să meargă cu ţara spre Mehedinţǐ la cetatea Cladiveǐ să se apuce să o facă. După ce a isprăvit repararea Cladovei, a fost lăsat cu comanda oştilor la Cerneţi, ca ispravnic al lui Vodă”(Magazin istoric pentru Dacia, tomul III, nr. 3, p. 218. /Apud Vasile Arimia, Nicolae Mischie, op. cit., p. 134).

Casa familiei Brăiloiu din Vădeni construită în jurul anului 1700

La timpul său Cornea Brăiloiu a fost unul dintre boierii olteni cei mai bogaţi, având moşii cu sate, atât de moştenire, cât şi cumpărate de el. Majoritatea moşiilor le avea în Gorj, de unde era de origine şi anume în Drăgoieni, Vădeni, Preajba, Bălăneşti, Pişteşti, Curtişoara, Zorleşti, Aninoasa, Turburea, Stăneşi, Borăscu ş.a.m.d., dar şi în judeţele vecine: Mehedinţi, Dolj, Ialomiţa şi chiar Ilfov. Vom aminti aici doar câteva din documentele care au consemnat posesiunile boierului Cornea Brăiloiu (Vasile Arimia, Nicolae Mischie, op. cit., p. 132). La 28 octombrie 1688, „jupâneasa Hârşova ot Ciovârnăşani da un zapis lui Cornea Brăiloiu vel sluger”, prin care îi vindea acestuia „satul Ciovârnăşani dimpreună cu alte silişti care sunt alături cu hotarul Ciovârnăşani de cumpărătură, anume Mileşti, Ciuşii, Drăgoteşti din Mehedinţi şi moşie prin alte sae oriunde s-ar afla şi cu casele” (Apud Vasile Arimia, Nicolae Mischie, op. cit., p. 132.p. 132).

Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului” din Vădeni

La începutul secolului al XVIII-lea, Cornea Brăiloiu era şi un mare proprietar de vii, în Dealul Bălăneştilor. De vinurile din această regiune aminteşte beciul din zidărie de piatră şi cărămidă, neobişnuit de mare ale casei de la Vădeni. În lucrarea Arhitectura tradiţională gorjeană, dr. arh. Andrei Pănoiu relatează o legendă conform căreia, banul Brăiloiu ar fi dorit să facă o conductă de olane pe care să aducă vinul din dealul Bălăneştilor, în pivniţele sale de la Vădeni. Această legendă circulă în aceeaşi versiune şi despre viile de la Runcu. Evlavios în aceeaşi măsură în care era bogat şi cu temere, Cornea Brăiloiu a reparat mânăstirea de la Ţânţăreni şi a făcut biserică nouă, în afară de cea de la Vădeni, la Baia de Aramă.

Marele Ban a murit în anul 1705 fiind înmormântat la mânăstirea Tismana, alături de soţia sa Stanca, decedată, după unele surse, încă din 1699. Istoricul Alexandru Ştefulescu afirmă însă, în lucrarea Gorjul istoric şi pitoresc, că „jupâneasa Stanca Băneasa a Cornii Banului era în vieaţă la 1735 Octombrie” (Alexandru Ştefulescu, Gorjul istoric şi pitoresc, Târgu Jiu, Tipografia N. D. Miloşescu, 1904, p. 316.).

 

Sursa: ,,Viaţa şi rolul politic jucat de familia Brăiloiu
la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul
celui de al XVIII-lea în Ţara Românească”
prof. Andrei Popete – Pătraşcu

 

Brăiloii din Vădenii Gorjului şi rolul politic jucat în Ţara Românească
5 (100%) 2 votes
untitled-2

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here