CA UN FEL DE RĂSPUNS…
de IOANA BURGHEL
Cu o singură bătaie de inimă, ţi-am dăruit toate culorile ca să nu mai simţi pustiul la fiecare colţ neluminat, iar sub paşii tăi, străzile să prindă viaţă ca să poţi dărâma zidul dintre tine şi lumea aceasta. Nimeni nu m-a avertizat că aveai să alegi doar negrul, ca un fel de răspuns la o presupusă trădare…Mă dor palmele azi, iar ochii mi-s prea grei de toate vorbele goale şi toate femeile ce se perindă la câteva zile distanţă…Nu ştiu cum să fiu altfel…nici nu vreau…în stânga mea, frigul şi-a ascuţit ghearele asemenea unui călău, securea…Ce ai putea să dăruieşti când nu mai e nimic de dăruit? Într-o zi n-o să mai simt aerul din palmele tale ca pe o apăsare continuă, iar vidul se va umple de noi…Cândva, ţi-am dăruit toate culorile, în lumina ta, însă, ca un fel de răspuns am simţit întunericul meu…
