Biserica Parohială cu hramul “Sfântul Nicolae” din satul Glogova, monument istoric al judeţelor Mehedinţi şi Gorj
Din perspectivă creştină, biserica a fost, este şi va fi “un lăcaş de cult în care o comunitate creştină locală se adună să săvârşească public cultul divin, să refacă relaţia Omului cu Dumnezeu, ruptă prin păcatul strămoşilor Adam şi Eva”. În viaţa satului românesc, biserica a fost şi este un spaţiu sacru, de rugăciune, de întâlnire a omului cu Dumnezeu, de meditaţie. Întodeauna romanii au făcut din biserică simbolul credinţei în Dumnezeu, în toate momentele existenţei lor, la naştere, prin botez; la căsătorie, prin cununie religioasă; la moarte, prin slujba de înmormântare.
Lipsa unor documente istorice, care să grăiască depre bisericile satului Glogova înainte de veacul al XVIII-lea, nu m-au făcut să cred că acestea nu au existat. De altfel istoricul Ion Al. Florescu în lucrarea “Valea Motrului” (p.25) presupune că la Glogova a fost o biserică tot atât de veche ca şi cula, o biserică de lemn, care a suferit numeroase transformări. Istoricul Radu Creteanu, în studiul său “Biserica din Glogova”, apărut la Mitropolia Olteniei nr. 6-7/1956, aminteşte de biserica-paraclis a boierilor Glogoveni care mai târziu a devenit biserica de mir (p.360).
Singurul document scris care vorbeşte despre ctitorii acestei sacre şi vechi biserici este Pisania Bisericii, scrisă în piatră cu litere chirilice şi aşezată deasupra uşii, de la intrarea în pronaos: “Această sfântă şi dumnezeiască biserică unde să prăznuieşte Sfeti Nicolae iasti făcută de dumnealui Matei Consilieriu Glogoveanu şi jupâneasa Stanca fata Staicului Bengescu Consilieriu şi întâmplându-se de au muritu şi neputându-sa isprăvi şi ramaindu fiu dumnealui Ioniţă Glogoveanu biv velu slugări şi după ce s-au inaltatu şi s-au insuratu s-au indemnatu cu jupâneasa dumnealui Maria fata Radului Kretulescu velu cluceru şi au isprăvit-o precum să şi vede şi s-au isprăvitu dinu domniei Măriei Sale Constantin Voda Gehan leat 7272 (1764)”
Zidirea bisericii a început între anii 1730-1732 de către Matei Glogoveanu, unul dintre cei trei fii ai lui Constantin Glogoveani şi ai Ilincai, fiica vornicului Vintila. În 1732, Matei Glogoveanu devenise Consilier Imperial, având prestigiul şi banii necesari începerii acestei ctitorii. Era căsătorită cu Stanca Bengescu, fiica bogată şi deosebit de credincioasă a lui Staico Bengescu.
Biserica este situată pe aceeaşi terasă a râului Motru pe care se ridicase şi Casa-cula a boierilor Glogoveni. Biserica se găseşte în nordul culei, la o distanţă de aproximativ 100m, având o curte în suprafaţa de 3000m2, la altitudinea de 248m.
În ridicarea sfântului lăcaş, s-a folosit cărămidă rămasă de la etajul Culei Glogovenilor, deci cula a fost anterioară bisericii.
(…)
Corelând datele istorice cu cele menţionate în literele de piatră, chirilice, ale Pisaniei, rezultă că biserica satului Glogova a fost terminată şi sfiintita în cea de-a doua domnie a lui Constantin Racoviţa, adică în perioada 20 martie 1763- 7 februarie 1764. Istoric, Biserica satului Glogova a fost ridicată în perioada fanariotă, mai precis în epoca Mavrocordatilor (între 1716-1769).
Arhitectonic şi pictural, acest sacru monument religios şi istoric stă sub semnul influenţei bizantine, prezenta în numeroasele biserici ale Ţării Româneşti, din epocă. Planul arhitectural al bisericii este de tip “navă”, deoarece această “casă a lui Dumnezeu” este “corabia mântuirii”. Biserica este compartimentată în: pridvor, pronaos, naos şi altar. Ea a fost zidită din cărămizile rămase de la ridicarea etajului Casei-cula a Glogovenilor. Cărămizile sunt legate între ele prin mortar de var şi nisip.
(…)
Paraschiv Ilie
„Glogova
Vatră de istorie, de dăinuire şi credinţă”
Monografie
Editura Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj, 2013
ISBN 978-973-7847-58-4
p.274-275
